Gândul zilei
„Să cauți în inima ta pacea, dragostea, iubirea, răbdarea, înțelegerea, bunătatea…și revars-o in inima celuilalt! Dacă celălalt nu primește ceea ce ii oferi, atunci roagă-te pentru el și lasă-l să-și găsească persoana de la care primește! Nu-ți irosi timpul și nu irosi timpul altuia, dacă nu primește ceea ce ii oferi acel om! Iubirea ține credința, ține o familie, o prietenie, o relație. Iubirea face minuni, când este oferită și primită in aceeași dimensiune!” – Parintele Ioan Danci.
Știai că?
Ectenia este un îndemn stăruitor la rugăciune, este rugăciunea de cerere cea mai completă, o sinteză a cererilor Bisericii în cadrul Liturghiei Ortodoxe („Cu pace Domnului să ne rugăm…“, „Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule… rugămu-ne Şie, auzi-ne şi ne miluieşte“); ea formulează dorinţele, nevoile şi cererile spirituale şi materiale ale întregii adunări, în zeci de formule stabilite de Biserică. Despre temeiurile scripturistice ale ecteniei aflăm la I Timotei 2, 1: „Vă îndemn deci, înainte de toate să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri, pentru toţi oamenii“. Parte integrantă a cultului creştin, încă din epoca apostolică, ectenia este atestată de Sfinţii Părinţi, în secolele următoare (Justin Martirul, Ioan Hrisostom, Chiril al Ierusalimului ş.a.). Ectenia este de mai multe feluri: Ectenia mare (cuprinde mai multe cereri), care se rosteşte la începutul Laudelor mari, la Sfânta Liturghie, Sfintele Taine, ierurgii principale (ex. Aghiasma mare); Ectenia mică este o prescurtare a Ecteniei mari; Ectenia pentru catehumeni („Rugaţi-vă cei chemaţi Domnului… Cei credincioşi pentru cei chemaţi să ne rugăm, ca Domnul să-i miluiască pe dânşii…”); Ectenia întreită (stăruitoare) care se rosteşte de obicei după citirile biblice („Să zicem toţi din tot sufletul… Doamne, Atotstăpânitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte. Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Şie, auzi-ne şi ne miluieşte…”); Ectenia cererilor („… de la Domnul să cerem…“ „Dă, Doamne”). Se mai numeşte σύναψις, ἡ – sinapsis – legătură, unire, pentru că se unesc de obicei mai multe cereri într-o rugăciune şi εἰρηνικά – eirinika – cu pace, căci conţine mai multe cereri pentru pace (ex. „Cu pace Domnului să ne rugăm”). Ectenia se încheie cu ecfonisul.
Pilda zilei
Ceasul mântuirii
Într-o mănăstire aflată la poalele unui munte înalt, acoperit de păduri,trăia odată, un călugăr bătrân, căruia I se dusese vestea pentru înţelepciunea sa. Într-o dimineaţă, a venit la el un tânăr şi l-a întrebat:
– Sfinţia ta, am auzit că, pentru a ne mântui, trebuie să ne căim, să ne pară rău de toate păcatele ce le-am săvârşit de-a lungul vieţii. Dar, părinte, cât trebuie noi să ne căim?
– Fiule, este de ajuns dacă te căleşti o singură clipă, înaintea morţii.
– Atât de puţin, părinte?
– Da, fiul meu!
– Dar, de unde să ştiu eu când se apropie ceasul acela?
– Moartea poate veni oricând, aşa că aşteapt-o pregătit, în orice moment să te poată găsi cu smerenie şi căinţă în suflet. Dumnezeu este bun şi iertător. Cine regretă din suflet pentru greşelile sale şi caută să nu mai păcătuiască, acela are parte de o viaţă frumoasă şi de liniştea sufletului. Dar, mai mult decât orice, doar acela poate spera la mântuire, la viaţa veşnică.
„Neştiind locul şi vremea în care ne aşteaptă moartea, o vom aştepta noi oriunde şi oricând.”
Sursa: Realitatea Spirituala