Știai că?
Stiharul, cămașa albă, lungă până-n pământ închipuie dumnezeiasca strălucire pe care preotul o slujeşte prin Evanghelie şi îmbrăcămintea cea mai curată a slavei lui Dumnezeu. Albul mai semnifică sfinţenia şi curăţenia naturii umane luată de Hristos, amintind, de asemenea, de Schimbarea la Faţă, când hainele Sale „s-au făcut strălucitoare şi albe precum zăpada”, precum şi de giulgiul cu care a fost înfășurat la înmormântare. În timpul posturilor se îmbracă și culoarea roşie sau neagră, amintind de sângele lui Hristos, de hlamida roşie purtată în timpul Patimilor. Râurile cusute pe stihar, de obicei aplicate printr-un galon – o fâșie frumos împodobită cu cruci sau alte simboluri creștine – reprezintă învăţătura pe care preotul trebuie să o dea, după cuvintele Mântuitorului: „Cel ce crede în mine, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui (Ioan 7,38). Stiharul cu râuri albe şi roşii simbolizează sângele şi apa care au curs din coasta Mântuitorului pentru viaţa lumii.- ( Sfântul Simeon al Tesalonicului).
Pilda zilei
În lume, dar nu ai ei
Un creştin spunea unui prieten că el nu înţelege vorbele Mântuitorului: „Voi să fiţi din lume, dar să nu fiţi ai lumii”.
Atunci, prietenul său, care era un om mai zidit în învăţătura Domnului, i-a răspuns:
– „Cu oamenii în lume se petrece întocmai ca peştii în mare. Cu toate că apa mării e sărată, peştii nu sunt săraţi ca ea. Aşa şi cu oamenii, ei pot să trăiască în lume, fără să ia „sărătura ei”, adică păcatele ei”.
Sursa: Realitatea Spirituala