Pilda zilei
Importanța cuvintelor „Doamne miluiește”
Era un Sfânt care locuia într-o chilie şi avea un ucenic, care era cu el.
Odată, Sfântul a trebuit să plece. Şi s-a dus, iar ucenicul, dacă s-a văzut singur, ce s-a gândit? Să mă duc şi eu pe la o mănăstire, să văd cum petrec călugării la mănăstirea aceea. Şi s-a dus. Şi când a ajuns la mănăstirea aceea, i-a găsit pe cei de acolo cântând aşa de frumos! Cântau şi lui i s-a pus la inimă. Ce s-a gândit el? Să nu mai stea cu Sfântul, să vină şi el acolo, la mănăstire, că i s-a pus la inimă şi ia plăcut tare. După ce s-a întors Sfântul din călătorie, ucenicul îi spune:
Părinte, uite care e situaţia: cât Sfinţia Voastră aţi fost plecat, eu în timpul ăla am vizitat mănăstirea cutare și să știi că noi nu ne mântuim, Părinte. Noi nu ne mântuim!
Dumneata te rogi numai cu «Doamne, miluieşte-ne!», dar ei, acolo, cântă frumos, de nu se poate spune!
Ce frumuseţe de cântare! Eu mă duc acolo, că eu aici, cu dumneata, nu mă mântuiesc! Părintele i-a răspuns:
Du-te! Şi o plecat ucenicul… După ce o plecat, Sfântul s-a pus în genunchi şi s-a rugat lui Dumnezeu şi o zis aşa:
Doamne, arată-i adevărul!
Şi a lucrat Dumnezeu în aşa fel, că, în momentul când ucenicul o intrat pe uşa mănăstirii, a început un cutremur de pământ. Şi-atunci, toţi călugării au lăsat cântarea, s-au pus în genunchi şi au început să se roage: Doamne, miluieşte-ne! Doamne, miluiește-ne! Doamne, miluiește-ne! Şi-atunci, el s-a gândit:
O, păi Sfântul la care am fost eu, aşa se ruga – «Doamne, miluieşte-mă!». Şi s-a mai gândit:
Dacă au lăsat cântările astea frumoase şi au zis «Doamne, miluieşte-ne!», înseamnă că e mai mare «Doamne, miluieşte-ne!» decât cântările!
Şi s-a întors înapoi la Sfântul de unde a plecat şi i-a povestit toată întâmplarea. Uite ce s-a întâmplat! Înseamnă că e mai bun «Doamne, miluieşte-mă!», decât cântările pe care le cântau călugării!”- Fragment din volumul „Fiți îngăduitori cu neputințele oamenilor”, Editura Agnos.
Tradiţii şi obiceiuri de Buna Vestire
*Sărbătoarea are dată fixă, exact cu 9 luni înainte de Crăciun, atunci când creştinii prăznuiesc naşterea lui Iisus Hristos. De asemenea, „Buna Vestire” cade în fiecare an în postul Paştelui, fiind una dintre puţinele zile în care Biserica oferă dezlegare la peşte, indiferent de ziua săptămânii în care are loc.
*De „Buna Vestire”, în unele regiuni din România, membrul locuinței care se trezește primul are datoria să tămăieze toată casa și face asta pentru ca răul să stea departe de casă.
*În alte sate din țară se aprinde focul în curte, chiar în fața casei, la ușă. Lângă foc se pun sare, pâine și apă, care după foc se dau de pomană. Se spune că cei care fac asta sunt păziți de rele.
*Buna Vestire este cunoscută în calendarul popular și sub denumirea de Ziua Cucului. În această zi are loc primul său cântec, prin care anunță vestirea primăverii. Potrivit tradiției, există obiceiul ca în această zi să se numere de câte ori cucul își cântă numele, număr care ar descoperi câți ani mai avem de trăit.
*De Buna Vestire, primul cântec al cucului trebuia să îi găsească pe toți oamenii îmbrăcăți în haine curate, joviali, veseli, cu bani în buzunare și cu stomacul plin.
*Credincioșii ortodocși trebuie să știe că în ziua în care este sărbătorită „Buna Vestire” nu se spală, nu se calcă, nu se dă cu mătură, astfel că nu se face deloc curățenie. Sărbătoarea este trecută cu cruce roșie în calendarul ortodox.
*Traditia mai spune ca, în această zi aducatoare de veste minunata, oamenii nu au voie sa se certe, fiind mare păcat, cine se ceartă în ziua de Buna Vestire are necazuri tot anul. In Bucovina nu se pun ouă la cloșcă de Buna Vestire, pentru că se consideră că ar putea ieși pui cu două capete și patru picioare.
*Datorită faptului că în această zi este dezlegare la peşte, o superstiție spune că persoană care gustă în această zi peşte se va simți întregul an precum peștele în apă. În popor se mai spune că toți pescarii nu ar trebui să arunce cu mămăligă în apă în ziua de Buna Vestire. În caz contrar, toți peștii din acea apă vor muri.
*În unele locuri se obișnuia ca, de Buna Vestire, flăcăii și fetele de însurătoare să întrebe cucul câți ani mai trebuie să aștepte până se vor căsători. Dacă pasărea tăcea acesta era prilej de mare bucurie deoarece tăcerea semnifică o căsătorie grabnică, în timp ce cântecul cucului însemna încă un an de așteptare.
Sursa: Realitatea Spirituala